Primul meu text pe care-l scriu pentru blog. SUPER. Am blog!!!!! Intrebarea mea, in acest moment de cumpana al vietii mele de studenta in anul 4, este: asa, bine, si acum ce?
Azi mi-am dat seama ca e musai sa imi pun degetele in miscare si sa-mi fac si eu blog ca e la moda! Toata lumea vorbeste despre blog in sus, blog in jos, mie nu mi se pare ceva cool, funny, marfa sau........mai stiu eu ce! Nu cred ca am nevoie de acest blog sa-mi exprim valeitatile jurnalistice si gandurile mele cele mai originale. As prefera, in locul acestei ferestre de calculator, pe cineva, un loc cald si o cana de ceai sa-i pot povesti gandurile mele. Probabil sunt mult prea romantica sau, pur si simplu, prea "fata"- cum ar zice vreo doi colegi de-ai mei.
Asa ca...................Bucuresti, ploaie, toamna mohorata (ca-n bucuresti), strazi ude, fete plouate, claxoane si multa, multa indiferenta! Asa as descrie eu micul Paris, azi, cand orele se duc prea repede pentru mine. Imi aduc aminte ca am venit acum 3 ani in Bucuresti plina de avant si optimism. Veneam de la munte (si nu din munte), din micul meu oras de la poalele Bucegilor si parca ma simteam eliberata. Toate astea s-au consumat in cateva luni, iar eu, m-am transformat incet, incet intr-o grabita sa prinda 71, intr-o fata trista care mergea pe langa frumoasele parcuri din Bucuresti cu frica sa nu-i iasa vreun psihopat, din tufisuri, in cale.
Am avut nevoie de 3 ani sa imi dau seama ca imi doresc cu disperare sa ma intorc la casa mea de la munte, sa ies in curte si sa respir, sa ma bucur de oamenii simpli de la tara si sa ma bucur ca, aici-acasa, orele nu trec, parca, asa repede!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Felicitari pentru blog! Inceputul e promitator din punctul meu de vedere! Si da, e drept..e mult mai placut sa povesti cuiva drag cu o cana de ceai (ciocolata calda) in mana...dar uneori sa stii ca te ajuta si un astfel de blog sa te eliberezi de anumite ganduri..atunci cand cana de ceai e goala si omul drag nu e langa tine! Sper sa nu fie cazul la tine niciodata! pup
ooh, numai ca cand ma gandesc la ceai, ma simt bine:)
d-apoi sa mai ai si pe cineva drag langa tine...:P
dar uite ca in zile din astea cand ploua si bate vantul, parca tot mai bine e sa stai acasa, cu ceaiul in fata si sa tst de zor comentand bloguri sau chair sa scrii :P
Trimiteți un comentariu